Caleidoscopul cititorului

Kaleidoscope_by_crimson_shine

Da, din punctul ăsta de vedere, ai dreptate. Te înțeleg mai ușor din texte tehnoredactate. Nu am cuvinte pentru cum scrii tu de mână.

Apropos de sentimente contradictorii, ieri am citit la prânz ”dintr-o cafea” o carte pe care am cumpărat-o de aici din Timișoara. Am cumpărat-o pentru că mi-a plăcut coperta.  Un moment de profunzime, nu? Este o copertă cartonată de un mov viu, fără titlu, fără nimic. Doar pe spate are desenați niște cățelandri aurii. Iar învelitoarea este galbenă. O bijuterie. E scrisă de un britanic și trebuia să fie mai amuzantă decât o promovează. Pe de altă pare, mi-or mai fi scăpat din glume pe drum, m-am gândit eu. Umorul britanic…

În fine, revenind la sentimente contradictorii, că despre asta era vorba, personajul (celebru) descoperă plăcerea lecturii. Dintr-o ființă fără preferințe cu un statut cu interese impersonale, citind, omul nostru devine o ființă cu preferințe, dar rămâne cu un statut cu interese impersonale. Contradictoriu. Dar nu asta mi se pare mie interesant.

Ci o altă constatare a ei (da, e o ea): a citi provoacă gânduri și sentimente contradictorii. Poate pentru unii pare ceva superfluu. Pentru mine a fost un moment de revelație în care am înțeles că citind nu vom înțelege pe deplin nimic și pe nimeni. Ci vom fi aruncați într-un caleidoscop și ne vor plăcea toate formele și culorile pe care le găsim acolo. Niciuna nu va fi forma corectă. Toate vor fi corecte, dar niciuna pe cont propriu.

Citesc în acest moment o carte despre sec XX. Și am așa o panică permanentă, oare lucrurile s-au întâmplat cum prezintă omul ăsta aici? Nu sunt îngrozită de ceea ce scrie. Mă întreb pur și simplu, este adevărat? Are zeci de pagini de bibliografie și printre altele autorul s-a născut la începutul sec XX, deci asta ar trebui să-mi dea o oarecare liniște a seriozității și intențiilor lui. Dar…cine ar putea să aibă acces la toate detaliile? Și poate nici asta nu ar fi o problemă, ci…cum stabilești relația de cauzalitate a lucrurilor. Apreciez că omul nu se exprimă explicit, nu ”acuză” în mod direct cauze, dar te lasă să le asociezi tu. Dintr-o opțiune. 🙂

În fine, cam atât despre frământările mele de la Timișoara. În sfârșit o dimineață cu soare în ciuda unor întrebări obscure.

Anunțuri

Un gând despre “Caleidoscopul cititorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s